”Zilele libere” nu sunt altceva decât masca modernă a sindicatelor decorative, partenere de încredere și pe termen lung ale sistemului, în timp ce lucrătorii sunt ținuți captivi ai unor structuri încremenite în timp. Sunt promisiuni simbolice, plătite cu bani publici, în dauna celor ce ar trebui să primească asistență, și o slabă reprezentare reală a intereselor acestora, în timp ce fondurile imense acumulate din cotizații nepermis de mari par a fi folosite în scopuri netransparente.
În România post-decembristă, majoritatea sindicatelor au evoluat doar în aparență față de epoca anterioară, în realitate multe dintre acestea rămânând captive acelorași mentalități decorative din perioada comunistă. Dacă înainte de `89, așa-numitele ”sindicate” dădeau portocale, banane și cozonaci, mascând lipsa de libertate și imposibilitatea de a apăra cu adevărat lucrătorii în fața sistemului comunist, astăzi, așa-numitele sindicate „reprezentative” din sectorul bugetar oferă cu totul altceva. Vorbim aici de zile libere suplimentare, negociate în contracte colective de muncă la nivel de sector sau de unități. Un miraj, o monedă de schimb, care arată bine pe hârtie, dar care nu are consistență juridică și care, în plus, expune oamenii unor riscuri serioase pe viitor.
Zilele libere suplimentare negociate prin CCM-uri nu sunt „cadouri de la sindicat”. Ele reprezintă o iluzie, o replică actualizată a portocalelor din vremea socialismului. Sindicatele așa-zis „reprezentative” și-au arogat monopolul reprezentării prin praguri artificiale și printr-un sistem construit în favoarea lor, nicidecum a oamenilor pe care ar trebui să-i apere. Un sindicat autentic apără în instanță, își asumă costuri și riscuri, și construiește protecție reală pentru membrii săi. Nu ”negociază” împotriva legii zile libere pe hârtie, afectând banul public și interesul pacienților sau al beneficiarilor. Între adevăr și impostură, fiecare lucrător ar trebui să decidă în mod conștient cărui sindicat îi acordă încrederea și cotizația și pe mâna cui își lasă viitorul.
De la portocale la zile libere
În ”Epoca de Aur”, rolul sindicatelor era pur decorativ. Ele erau o anexă a puterii politice și dădeau cadouri simbolice membrilor: poziții pe listele de repartiție la apartamente sau butelii, iar de sărbători fructe exotice. Era suficient ca muncitorii să se întrebe „nouă ce ne dă?” și să fie făcuți să creadă că și primesc ceva. Nu drepturi și libertăți, nu apărarea demnității în muncă sau (re)instituirea legalității. Acum, după mai bine de 35 de ani, întrebarea rămâne aceeași, doar răspunsul s-a schimbat. Nu mai primesc portocale, ci zile libere, plătite din bani publici, „negociate” de cine trebuie cu cine trebuie.
CCM-urile Sănătate și Asistență socială, cadouri cu gust amar
Analiza a două contracte colective în vigoare, cel din Sănătate (2023-2025) și cel din Asistență socială (2024-2026), relevă limpede fenomenul. Sindicatele agreate de Puterea de după 1990 au introdus prevederi care excedează legii: zile libere pentru aniversări și onomastici, absențe motivate de până la 10 zile, extinderea concediilor suplimentare până la 9 zile sau concedii fără plată practic nelimitate. Beneficii pe hârtie, aparent atractive, dar fără fundament legal solid, vulnerabile la orice control serios. Curtea de Conturi și instanțele au sancționat deja asemenea clauze, declarându-le nule, iar riscul de a le afecta în continuare este semnificativ. Ce vină au bieții lucrători din domeniu: infirmiere, brancardieri sau chiar medici și asistenți?
Sindicate „reprezentative”, impostura legalizată
Miza reală nu sunt zilele libere, ci controlul total asupra negocierii colective. Prin impunerea pragului de 35% la nivel de unitate pentru reprezentativitate, aceste sindicate și-au asigurat monopolul. Un prag ridicat, care poate fi oricând contestat și anulat, dar care între timp le garantează exclusivitatea la masa negocierii. Astfel, doar ele pot semna contracte colective de muncă, de la nivel național și sectorial până la nivel de unitate, ținând oamenii captivi într-un sistem care nu servește cu adevărat interesele acestora. În timp ce ”partenerii sociali” sunt mereu aceiași.
Sindicate autentice vs. sindicate de fațadă
Puține organizații, precum Forța Legii, au ales să își investească resursele în apărarea efectivă a membrilor: în structuri funcționale pentru funcționarea organizației, în apărători proprii pentru susținerea proceselor. Justiția costă. E o dovadă de înaltă conștiință să aperi fiecare om în parte, precum Bunul Păstor, să respecți Pilda celor 10 fecioare, adică să fii pregătit în orice moment să aperi fiecare om, sau Pilda talanților, să valorifici ”bănuțul văduvei” – cotizația membrilor – în apărarea drepturilor și promovarea intereselor acestora, și nu să o restitui ca dovadă a incapacității de a-ți îndeplini misiunea. Asta presupune de multe ori riscuri, conflict cu angajatorii sau cu autoritățile etc. În schimb, sindicatele „reprezentative” aleg compromisul: nu-i apără cu adevărat pe lucrători, creându-le iluzia că le oferă, printr-un miraj ieftin, zile libere, pe baza unor înțelegeri de culise, afectând de cele mai multe ori banul public și interesul pacienților sau al beneficiarilor din sistem. Și chiar al lucrătorilor pe care, din păcate, îi evaluează doar numeric.
NOTĂ: Sindicatul Național Forța Legii a fost mereu ”organizația de partea Ta”, a fiecărui membru în parte, indiferent dacă lucrezi în Administrația publică, Sănătate sau Asistență socială. Nu ne-am aliat cu nimeni, nu ne temem decât de Dumnezeu și de lege. Dacă asta te reprezintă și pe tine, caută-ne! La telefon: 0251419405 sau 0351444144, pe email: fortalegii@yahoo.com sau pe Facebook: Sindicatul Național Forța Legii. Alătură-te celor ce sunt de partea Ta.
