Ministrul Sănătăţii, Alexandru Rogobete, a anunțat recent că a sesizat Parchetul după ce a fost invitat la o conferinţă medicală cu titlul „COVID-19 şi convergenţa bio-digitală”, organizată de medici pe care acesta i-a catalogat drept ”conspiraţionişti”.
Ministrul a lăudat reacţia CNA care ar fi eliminat materialele dezinformatoare şi a solicitat măsuri concrete pentru ceea ce el a numit ”combaterea răspândirii dezinformării medicale”.
Declarația domnului Rogobete privind sesizarea Parchetului pentru simplul fapt că a fost invitat la o conferință medicală, chiar și cel puțin aparent controversată, reprezintă un derapaj grav de la principiile libertății profesionale și academice.
Reacția sa, mai degrabă politică decât instituțională, ridică semne de întrebare cu privire la proporționalitate, discernământ și respectul față de autonomia profesiei medicale. Într-o societate democratică, ministrul Sănătății nu este gardianul opiniei unice, ci garantul pluralismului, al dialogului științific și al libertății de exprimare în limitele eticii și științei medicale.
Prin atitudinea sa instantanee, de incriminare preventivă, ministrul riscă să transforme ministerul într-un instrument de cenzură, nicidecum de coordonare profesională. Invocarea Parchetului pentru o invitație primită de la medici amintește mai degrabă de reflexe autoritare decât de o cultură instituțională matură. În plus, apelul la CNA pentru a „bloca” materiale – indiferent de conținut – indică o tendință periculoasă spre control mediatic, incompatibilă cu autonomia intelectuală și cu misiunea medicului de a cerceta, discuta și formula ipoteze, chiar controversate, pe baza dovezilor.
În locul unei abordări punitive și demonstrative, soluția reală constă mai degrabă în construirea unui cadru etic și profesional solid, nu într-o vânătoare de „disidenți medicali”. Ministerul ar trebui să sprijine educația științifică continuă, transparența cercetării și dialogul deschis între pozițiile oficiale și cele alternative, în loc să alimenteze neîncrederea și polarizarea. Colegiul Medicilor trebuie să rămână garantul autonomiei profesiei, iar intervenția politicului în judecarea opiniilor medicale trebuie respinsă ferm.
Respectul față de profesia medicală nu se apără prin amenințări, ci prin încredere, responsabilitate și libertatea de a gândi critic. Doar astfel putem avea o medicină puternică, autonomă și credibilă, care să slujească pacientul – nu interesele politice trecătoare.
