Se întâmpla în Craiova, pe 27 ianuarie 2025. În jurul orei 14:20, conduceam autoturismul pe strada Horia din municipiul Craiova, venind dinspre Calea București, către cartierul Rovine. Am traversat intersecția cu strada Dezrobirii, circulând în coloană, în spatele unui alt autoturism. Pe partea dreaptă, un echipaj de poliție aștepta la indicatorul STOP de pe Dezrobirii. Ne-a acordat prioritate, mașinii din față și mie. După care, a pornit după mine și m-a oprit. Nu am înțeles gestul. Inițial am crezut că m-am aflat în eroare și că ar fi trebuit să le dau prioritate. ”Organul”, deh!
Acuzația: mi-au spus că nu am acordat prioritate, culmea!, unui pieton aflat în traversare regulamentară pe trecerea de pietoni. Super-culmea: aflat chiar pe sensul meu de mers!!! Asta, ca acuzația să se înscrie în textul legii, altfel nu putea fi sancționată. Nu exista niciun pieton pe trecere. Și nici nu ar fi avut cum, așa cum susțineau ei, intersecția era strânsă, iar mașina din față la 1-2 metri, maxim.
Cum abuzează Poliția de lege?
Am cerut imediat să văd înregistrarea faptei. Răspunsul polițistului a fost arogant: „Avem înregistrare. Dar nu suntem obligați să v-o prezentăm. Puteți contesta”. Cu toate acestea, am fost sancționat cu amendă 1.215 lei și suspendarea permisului pe 60 de zile.
Am consemnat pe loc în procesul-verbal că nu am văzut niciun pieton pe trecere și că am cerut să văd înregistrarea, nu mi s-a prezentat, iar la final că mă consider nevinovat. Nu era o strategie. Era reacția firească a unui om acuzat pe nedrept.
Am formulat plângere contravențională la Judecătoria Craiova, în care am cerut anularea procesului-verbal, administrarea probei video și verificarea reală a situației de fapt. Am arătat că nu există probă directă a faptei, înregistrările depuse de Poliție erau cele ulterioare opririi (body-cam) și nu surprindeau momentul presupusei contravenții.
Cu toate acestea, prin Sentința civilă nr. 6894/2025, instanța a respins plângerea. Motivarea, în esență: procesul-verbal se bucură de prezumția de veridicitate, agentul a constatat fapta prin propriile simțuri, iar reclamantul nu a făcut dovada contrară. Mai mult, instanța a reținut că din înregistrarea body-cam ar fi rezultat chiar că nu aș fi negat existența pietonului. Deși, în realitate, în înregistrarea audio-video se observa fix contrariul.
În dosar nu exista însă nicio înregistrare a momentului faptei. Nu exista filmarea presupusei neacordări de prioritate, nu martori, nu fotografii sau alte mijloace obiective de probă. Doar procesul-verbal și înregistrarea body-cam realizată după oprire.
Poliția te sancționează, în România, fără probe
În apel, nu am mai insistat pe „situația de fapt”. Am pus problema simplu și juridic: unde este proba? Am arătat că sarcina probei îi aparținea organului constatator. Contravențiile în domeniul circulației intră în sfera așa-numitelor „acuzații în materie penală”, potrivit Art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ca atare, sancțiunea nu poate fi menținută fără dovadă.
Am invocat explicit în apel: lipsa probei directe, interpretarea greșită a înregistrării, aplicarea eronată a prezumției procesului-verbal și încălcarea principiului ”in dubio pro reo”, care spune în esență că lipsa probei incriminatoare trebuie să profite celui acuzat.
Un detaliu relevant din dosar: Poliția susținuse în fața instanței că abaterea ar fi fost filmată. Au mințit! Nu au depus nicio astfel de înregistrare, din simplul motiv că nu exista. Au depus doar două CD-uri, unul cu înregistrarea audio-video body-cam (după oprire), și altul audio, nerelevant. Niciunul nu surprindea momentul presupusei contravenții.
Decizia finală a dat-o Tribunalul Dolj. Marți, 24 martie 2026, instanța a pronunțat soluția definitivă. A admis apelul, anulând procesul-verbal seria PDJX nr. 501213/27.01.2025. Cu alte cuvinte, fapta nu a fost dovedită, sancțiunea a fost anulată, iar permisul nu mai este suspendat.
Ce spune acest caz, dincolo de mine
Acest dosar arată un lucru simplu și important: că nu poți fi sancționat fără probe. Și mai arată că sistemul funcționează defectuos, așa că trebuie atacat când greșește și împins să funcționeze corect.
De ce este important să te aperi
Am fost sfătuit să nu fac apel. Un avocat celebru, cadru didactic universitar la Facultatea de Drept, mi-a spus textual că apelurile se resping, și că nu are rost. Dacă aș fi ascultat sfatul, aș fi rămas cu amenda, fără permis, iar procesul-verbal neîntemeiat ar fi rămas definitiv. Așa că am ales să mă reprezint singur în proces!
Nu orice proces se câștigă. Dar există un principiu care nu trebuie abandonat: cel care acuză trebuie să dovedească fapta. Fără presupuneri. Nu mergem pe impresii. Nici pe „simțuri”. Trebuie probe.
Dacă te afli într-o situație similară, citește cu atenție procesul-verbal, cere-le probele. Nu accepta automat sancțiunea. Și, mai ales, nu renunța doar pentru că „așa se practică”.
Pentru că uneori, exact acolo unde toți spun că nu ai șanse… începe, de fapt, dreptatea.
