După înființarea Poliției Locale, aceasta a fost constant ținta facilă a glumelor, ironiilor și neîncrederii. S-a spus ba că ar fi „polițiștii primarului”, ba că sunt doar niște funcționari cu baston sau că nu ar avea nicio competență reală, astfel de percepții s-au înrădăcinat adânc în mintea publicului.
Posibil ca lucrurile să nu stea chiar așa.
Pregătirea este identică, în ultimii ani, a polițișilor locali și a agenților Poliției Naționale, toți urmând aceleași module de pregătire profesională. Este complet greșit să ne mai aducem aminte despre foștii „gardieni publici” din anii ’90. Vorbim acum despre lucrători care urmează cursuri acreditate național, participă la formări în centre de instruire MAI și își asumă responsabilități în teren. Nu din birou, nu pe aplicații, ci efectiv printre oameni.
Prezența polițiștilor locali este vizibilă și constantă. Adevărul mai puțin plăcut este că în multe orașe din România singurii polițiști pe care îi mai vedem pe străzi, prin parcuri, în piețe sau în cartiere, sunt polițiștii locali. Poliția națională, cu excepția celor de la Rutieră, apar tot mai puțin prezenți în viața comunității. Cei locali intervin în cazuri de scandaluri, furturi mărunte, tulburări ale ordinii publice sau probleme sociale.
Nu putem ignora realitatea în care Poliția Română se zbate. O structură care cândva inspira respect, teamă și încredere, pare astăzi obosită, birocratizată și ruptă de teren. Ofițerii bine instruiți au fost înlocuiți, în bună parte, cu „polițiști instant”, formați în doar un an de cursuri accelerate. Din teren s-a ajuns în birou, din interacțiunea directă cu infractorii s-a ajuns la anchete în fața monitorului, cu mouse-ul într-o mână și telefonul în cealaltă.
Desigur, sunt și excepții. Sunt destui profesioniști adevărați în rândul Poliției Naționale, oameni care au rezistat eroziunii instituționale. Însă, din păcate, imaginea dominantă este cea a uniformei purtate fără mândrie, a intervenției întârziate și a unui aparat administrativ în derivă.
Poliția Locală merită ceva mai mult respect. Au rămas în stradă, cu adevărat, nu sunt perfecți, dar sunt reali. Nu sunt infailibili, dar sunt disponibili. Nu or fi ei acoperiți de PR-ul guvernamental, dar îi găsești acolo unde ai nevoie de ei.
Există și în Poliția Locală oameni care poate nu fac pe deplin cinste uniformei. Dar e la fel de adevărat că cei mai mulți își cunosc cartierul ca și un primar, cunosc familiile vulnerabile, se implică în prevenirea faptelor antisociale și au învățat din teren ce înseamnă munca cu omul.
Cred că a venit timpul pentru o altă viziune, să renunțăm la reflexul de a minimaliza polițiștii locali, doar pentru că organizatoric se află în subordinea autorităților locale. În multe cazuri, ei sunt ultimul bastion al ordinii în comunități uitate de alte structuri ale statului. Nu sunt doar „ai primarului”, ci și ai noștri. Pentru că, la finalul zilei, nu diploma te apără, ci omul care vine în ajutorul tău.
Ringo Dămureanu
Președinte, Sindicatul Naţional Forța Legii
Fost Deputat în Parlamentul României
Fost Secretar al Camerei Deputaților
Fost Președinte al Comisiei pentru Constituționalitate
Nu sunt de acord cu reducerea numărului de polițiști locali