Simion sau Nicușor? Pe cine și, mai ales, ce votăm?

George Simion, liderul naționalist, carismatic, cu mesaj anti-sistem, a ajuns în timp record să mobilizeze un electorat numeros și fidel. În special tinerii nemulțumiți de actuala clasă politică. A mizat pe un discurs direct, identitar și suveranist, care a prins în rândul celor dezamăgiți de influența occidentală, percepută ca excesivă. S-a poziționat clar din punct de vedere ideologic, ceea ce i-a conferit un nucleu puternic de susținători, care i-au adus peste 40 de procente. A contat prea puțin pentru ei faptul că au fost înlăturați vechi militanți sau că au fost aduse ”întărituri” chiar din rândurile adversarilor politici. Foarte activ pe rețelele sociale, Simion s-a făcut extrem de vizibil și a reușit să ajungă eficace la mase mari de alegători.

El reprezintă alternativa radicală și va mobiliza și mai mulți votanți care doresc o așa-zisă „rupere de sistem”. Rămâne de văzut și în ce măsură asta se va și realiza. Cert este că rezonanța sa cu electoratul naționalist și anti-globalist, în creștere în Europa în ultimii ani, discursul lui, populist bine calibrat, prin care a captat atenția electoratului dezamăgit de politicienii tradiționali, campaniile mediatice virale, adaptate perfect rețelelor sociale, mufarea totală pe profilul lui Călin Georgescu, i-au asigurat o comunicare rapidă și puternic emoțională, care l-a propulsat aproape 30 de procente în doar cinci luni, cu siguranță că vor cântări cel mai mult înaintea turului 2 reluat.

La rândul lui, Nicușor Dan, Primar general al Capitalei, altfel perceput ca tehnocrat, matematician și activist civic, are o experiență de 5 ani în administrația locală, cunoaște mecanismele și provocările Bucureștiului, este perceput drept onest și consecvent, centrat pe proiecte edilitare precum infrastructura, termoficarea și transportul public. Nu are scandaluri de corupție majore și beneficiază de sprijinul unor partide parlamentare, precum USR și PNL, chiar dacă oficial candidează ca independent.

Acestea par să fie imaginile celor doi finaliști ai prezidențialelor reluate.

Punându-i față în față, aș spune că Simion punctează la carismă și mobilizare, având o imagine publică puternică, de cele mai multe ori polarizantă. Experiența lui administrativă este semnificativ mai redusă decât a contracandidatului, iar eficiența managerială nu a fost dovedită decât în plan politic. La capitolul extern, George Simion este puternic contestat, aș spune în cea mai mare măsură pe nedrept, fiindu-i adusă acuzația că este rusofil, în mod complet gratuit. Nu am descoperit absolut niciun indiciu în acest sens în cei 4 ani în care am lucrat direct cu acesta. Am avut motive solide de critică la adresa lui George Simion, pe care i le-am adus atât în privat, cât și în grupul parlamentar și chiar public, nu de puține ori, nu mai e niciun secret, însă acuzația respectivă mi se pare chiar ridicolă și absolut insultătoare.

Electoratul lui Simion este mobilizat, cunosc bine susținătorii AUR, sunt loiali și foarte activi, mai ales în mediul online și în diaspora conservatoare. Mesajul naționalist, anti-sistem, a prins la un electorat tot mai numeros, nemulțumit de direcția în care se întreaptă UE, de liderii acesteia, dar și de direcția globalistă. George Simion are un stil direct și combativ, care îl face credibil pentru cei care doresc o „schimbare totală” în politica românească.

Lipsa sa de experiență administrativă poate ridica însă unele semne de întrebare despre capacitatea lui de a conduce România. Stilul conflictual, uneori agresiv sau populist, dezicerea de foarte mulți dintre cei care l-au susținut total și necondiționat, îndepărtează o parte dintre alegătorii educați. Controversele despre trecutul său și despre relațiile cu oficialitățile din Republica Moldova și Ucraina au fost teme intens discutate. Discursul polarizant al lui George Simion poate aduce dificultate în colaborarea lui cu alte forțe politice în vederea formării unui nou guvern, care să corespundă năzuințelor votanților. Asta dacă nu va trece în scurt timp la dizolvarea Parlamentului și la organizarea de alegeri parlamentare anticipate, cel mai probabil și acestea așteptate de electorat.

Nu același lucru se poate spune despre Nicușor Dan, care, chiar dacă are avantajul experienței administrative, are o eficiență managerială parțial dovedită, chiar discutabilă. Imaginea sa publică pare mai degrabă neutră decât pozitivă, iar carisma și capacitatea lui de mobilizare par mai degrabă mediocre. La capitolul extern, Nicușor Dan ne este prezentat ca un om aliniat ”valorilor europene”, ghilimelele pe care le pun spunând mult și multe. Nu știu dacă de astfel de ”valori” avem nevoie în anii care vin. Mai degrabă aș merge pe întoarcerea către valorile fundamentale naționale și creștine, pe o Europă creștină, pe o Europă a Națiunilor decât pe ideologii menite să pervertească mintea și să mutileze trupurile copiilor și chiar întrega ființă umană.

Nicușor Dan înclină să aibă chiar mai importante dezavantaje decât contracandidatul său. Vedem o comunicare publică slabă, care îl face să pară distant sau lipsit de empatie. A implementat destul de lent proiectele edilitare, cu întârzieri notabile în modernizarea sistemului de termoficare sau în finalizarea marilor lucrări urbane. Imaginea lui de „om bun, dar fără autoritate”, îl face vulnerabil în fața competiției cu figura vocală și agresivă politic a lui George Simion, iar potențiala lipsă a unei confruntări finale a celor doi îl va avantaja, cu siguranță.

Turul 2 între George Simion și Nicușor Dan nu este despre o simplă alegere între doi candidați, de aceea nu avantajele și dezavantajele fiecăruia sunt cele mai relevante.

Turul 2 între George Simion și Nicușor Dan este o confruntare între două viziuni complet opuse. Vorbim aici despre direcția România „autonomă și tradiționalistă” (Simion) versus România „rațională, europeană și predictibilă” (Nicușor Dan).

Decizia alegătorului va fi în mai mică măsură legată de cei doi candidați, ea va fi despre direcția și modelul de societate pe care le dorim noi, românii, pentru Țara noastră în anii ce urmează.

”Rusia” și ”Europa” sunt doar marotele cu care propagandiștii vor încerca în mod perfid să întunece mințile oamenilor, dar nu despre acestea va fi vorba. Rusia ne-a făcut mult rău în istorie, dar în ultimii 30 de ani, adevărata ”prietenă” este Austria, care ne-a scăpat de grija resurselor solului și subsolului: petrol, gaze, păduri și chiar de sistemul bancar autohton, fără ca vânzătorii să fie percepuți altfel decât… ”proeuropeni”.

Despre a alege direcția României va fi vorba: cu sau fără identitate? Cu sau fără Dumnezeu? Voi reveni.