”Muncă cu spor pentru al Țării viitor”, se spunea cândva. Doar că, din păcate, în ultimii ani, parcă nu prea se mai vede. Muncește românul, dar suntem tot mai săraci, pe zi ce trece, în timp ce Țara se îndreaptă într-o direcție improprie. Sub noi stau bogății imense, cu care ne-a înzestrat Dumnezeu, dar românul este tot mai sărac, tot mai mulți aleg calea pribegiei.
România se află de ani buni în topul nedorit al țărilor cu cea mai mare povară fiscală pe muncă. Cu toate că salariile noastre sunt printre cele mai mici din Europa, taxele și contribuțiile aferente muncii sunt disproporționate, lăsând în buzunarul angajatului o sumă modestă, în timp ce Statul încasează partea leului. Cam 45-47% din venitul angajatului român, direct pe statul de plată. La care mai adăugăm TVA, acum la 21%, cu promisiuni de creștere. Situația nu doar că descurajează munca și performanța, dar are efecte negative vizibile asupra economiei, stabilității sociale și, în special, a demografiei. Adică a viitorului Nației. Unde vom ajunge?
Personal, am atras constant atenția în ultimii ani, arătând că fără o viziune clară se va ajunge la prăbușire economică. Și se întâmplă asta. Românii muncesc mai mult să supraviețuiască, decât să trăiască.
”Statul Român se comportă ca un veritabil duşman al lucrătorilor români, care se încăpăţânează să nu părăsească Țara, taxându-le şi impozitându-le munca, incomparabil mai dur decât alte ţări, în care aceştia aleg să emigreze. La noi, chiar înainte de a-şi încasa leafa, orice lucrător dă Statului aproape jumătate din ceea ce câştigă, fiindu-i direct reţinute, pe statul de plată, impozitul şi contribuţiile. După ce îşi încasează salariul net, mai plăteşte TVA, accize, alte taxe şi impozite, care, însumate cu cele reţinute la primirea salariului, conduc la cifre alarmante: 60 – 65% pentru stat, restul pentru român şi familia lui. Practic, românul munceşte trei zile pentru Stat şi abia două pentru el şi familia lui. Statul s-a transformat, aşadar, în cămătar cu acte în regulă! Să ne amintim de ”lefegiii”, adică de lucrătorii din perioada interbelică. Era suficient să aibă un loc de muncă, pentru ca întreaga familie să o ducă bine. Soţia se ocupa de creşterea şi educarea tinerei generaţii şi scotea copii patrioţi şi învăţaţi. Iar familia îşi permitea să aibă proprietăţi, fiind inclusă în clasa de mijloc. Unde este acum clasa de mijloc în România? Aproape că a dispărut. Lucrătorii de azi, deşi sunt câte doi sau mai mulţi în aceeaşi familie, abia dacă îşi pot duce traiul, împovăraţi de biruri şi de rate la bănci. Guvernarea ”social-democrată”, fals susţinătoare a lucrătorilor, dar şi cea ”liberală”, fals susţinătoare a clasei de mijloc, cu crasă incompetenţă, au ignorat problemele românilor, precum taxarea muncii şi clasa de mijloc. Coaliţia a propus doar creşteri de taxe şi impozite”, am atras atenția în Parlament. Între timp, TVA a crescut, iar inflația a explodat.
Angajatul român muncește doar să plătească taxele la stat?
Din păcate, cam acesta este adevărul. Românul trăiește mai mult de pe o zi pe alta, taxele și impozitele cocoșându-l. ”Proeuropenii” aplică un model de impozitare bazat semnificativ pe impozitarea muncii, în timp ce alte forme de venit – din capital, proprietăți sau dividende – sunt mult mai puțin împovărătoare. În esență, desueta clasă de mijloc, dar mai ales angajații obișnuiți, sunt cei care susțin bugetul, în timp ce beneficiarii de venituri mari din alte surse au parte de avantaje fiscale evidente din partea guvernanților.
Bogații vor fi și mai bogați, iar săracii și mai săraci. Situația a fost întreținută ani la rând de partidele care s-au perindat la guvernare. Și asta în timp ce toți afirmau că doresc taxe mai mici pe muncă, nimeni nu și-a respectat angajamentul. Politica fiscală a Statului a sărăcit românii și i-a alungat. Taxarea muncii a făcut ca românii să plece în valuri din Țară. Au ales așa nu doar pentru salarii mai mari, ci și pentru că acolo raportul între muncă și taxare este mai echilibrat. În România, povara fiscală nu face decât să stimuleze munca la negru sau la gri, mulți angajați acceptând salarii declarate parțial doar pentru a primi mai mulți bani în mână.
Promisiuni ratate, reforme amânate
În permanență au vorbit politicienii români despre reducerea taxării pe muncă în termeni de prioritate națională. În realitate, au preferat să forțeze, pentru a aduce venituri sigure la buget. Nu au redus povara pe muncă, dar au introdus taxe noi, au crescut TVA, au introdus în sarcina lucrătorilor inclusiv contribuțiile anterior datorate de angajatori, experimente care au complicat și mai mult viața lucrătorilor din România.
Taxarea excesivă pe muncă este o frână majoră pentru România. Ea alungă talente, demotivează angajații și ține salariile reale la un nivel inacceptabil. În loc să penalizeze munca, Statul ar trebui să o încurajeze, să o facă atractivă și bine răsplătită.
Foto: puterea.ro
