În plină agitație legată de formarea unui nou Guvern și a unei noi și aceeași „coaliții”, lansarea astăzi, la Palatul Parlamentului, a unui nou proiect politic de către Claudiu Târziu, actual Europarlamentar neafiliat, dar fost Senator și cofondator AUR, vine într-un moment în care scena politică națională, mai ales cea a dreptei suveraniste, se află într-o confuzie profundă. Confiscată de populismul agresiv, de cultul liderului și de un radicalism care exclude gândirea, nicidecum nu o stimulează, mișcarea suveranistă autentică este astăzi suferindă, dar vie. În acest peisaj tensionat, Claudiu Târziu pare să revendice un drum al revenirii la valorile inițiale: credința, națiunea, demnitatea.
Când tăcerea devine complicitate, vocea trebuie eliberată
Ca fost parlamentar AUR, știu bine de unde a plecat acest proiect și cum a fost trădat. Am văzut, din interior, cum fondatorii au fost epurați fără proces, doar pentru că nu au acceptat să devină figuranți într-un spectacol fără direcție. Claudiu Târziu nu a fost niciodată omul compromisului facil. În vreme ce alții ridicau tonul, el ridica nivelul. Când unii strigau, el argumenta. Când unii jucau pentru imagine, el păstra fondul. Iar această consecvență a fost pedepsită. Astăzi, Claudiu Târziu revine, nu pentru a recuceri funcții, ci pentru a reda un sens pierdut unei idei: aceea că politica nu înseamnă doar rating și aplauze, ci și coloană vertebrală, chiar viziune.
Parlamentari excluși, dar nu și trădați de credință
Cei mai mulți dintre parlamentarii AUR din legislatura trecută au fost eliminați de pe liste, marginalizați, uitați. Cu toate că niciodată nu și-au abandonat convingerile. Nu i-am văzut alergând după posturi, nici făcând pacte cu partidele sistemului, cum se întâmplă cu noii aleși. Au rămas să lupte, tăcuți, dar demni. Unii dintre acești oameni, între care m-am numărat, pot deveni fundația unui nou început. Nicidecum al unei revanșe personale, ci al unei reconstrucții doctrinare. Dacă România mai are nevoie de suveranism, este posibil să îl regăsească în acești oameni, nu în caricaturile mediatice.
Includerea între fondatori a lui Antonio Andrușceac, fostul nostru coleg, poate ridica sprâncene în rândul unora dintre conservatori, cărora li se poate părea o combinație mai neobișnuită. Andrușceac a dovedit echilibru și luciditate, într-o lume a exceselor. Sprijinul său pentru Nicușor Dan în campania pentru prezidențiale poate fi interpretat politic, dar nu ideologic. Dacă această construcție va avea forța de a selecta valorile, nu doar aliații de conjunctură, Andrușceac poate fi o resursă, nu o vulnerabilitate.
Palatul Parlamentului, locul lansării, mesaj simbolic
Lansarea noului proiect la Palatul Parlamentului pare, în sine, un gest de recuperare. De acolo, unii au fost eliminați, în mod nedrept, din calitatea de reprezentanți ai Poporului. Acolo reîncepe. Nu cu scandal și țipete, ci cu proiecte, cu respect pentru instituție și cu luciditate: Parlamentul nu este doar o scenă, ci o datorie. Alegerea acestui spațiu nu este o demonstrație de forță, ci mai degrabă un act de revendicare morală a ceea ce s-a luat: dreptul de a vorbi, pentru cei care au idei, au voce, dar nu li s-a permis să uzeze de ele.
Acuzațiile de legături oculte, vechea armă a mizeriei politice
Fiecare inițiativă în plan politic care scapă controlului unui lider absolut este acuzată imediat că face jocul „sistemului”. Nici Claudiu Târziu nu a scăpat de asta. S-au insinuat legături cu Coldea, cu Grupul de la Cluj, cu cine mai știe cine. Sunt vorbe lansate de cei care știu că nu pot lupta cu ideile și folosesc zvonurile. Suveranismul adevărat nu se teme de bârfe. România are nevoie de lideri. Care să nu mintă și să nu vândă. Românii se tem de minciună și de trădare. Când acestea vin din propria ogradă, dor mai tare decât atacurile adversarilor.
Final sau nou început?
Noul proiect al lui Claudiu Târziu poate eșua. Poate nu va prinde la un electorat amețit de spectacol și de extremism de carton. Dar are șansa, în timp, să devină o oază de normalitate într-o mare de impostură. Pentru asta, trebuie să fie coerent ancorat ideologic, conectat la durerile reale ale oamenilor și deschis către toți care au fost sau sunt excluși pe nedrept. Nu ne mai putem permite iluzii. Nici complicități. Avem nevoie de demnitate.
